Doar al meu

Nu am mai scris de asa mult timp altceva decat articole incat am tendinta sa incep totul cu un abstract. Nu ma bucura chestia asta, dar nici nu ma intristeaza peste masura. Asa cum am renuntat pe nesimtite la citit altceva decat "reviste de specialitate", tot asa este posibil sa ma trezesc ca nu mai stiu sa scriu. Nu mai am rabdare sa rasfoiesc paginile si sa ma delectez cu stilul, cu forma. Vreau sa vad rezultatele, repede. Nu prea mai am rabdare nici sa scriu, noroc ca mai dau de cate un cantec si il pun aici. Nici la prieteni nu le mai scriu. Trebuie sa traga ei tare de mine ca sa rupa cateva randuri. Imi amintesc ca e ziua lor si zic ca ii sun mai tarziu, iar mai tarziu fac altceva. De multe ori chiar am treaba, alte ori chiar nu am chef. Deja cand trece prea mult timp nu mai stii de unde sa incepi si ce e demn de povestit si ce nu. La un anumit nivel de granularitate nu se intampla nimic deosebit. Locuiesc tot aici, iubesc aceeasi persoana, muncesc tot aici si iau tot metroul pana la lucru. La un nivel mai jos, planuiesc niste calatorii pe la Lyon, Paris, Bucuresti, Las Vegas. La un alt nivel mi-am cumparat 7 perechi de pantaloni si sper sa nu mai fie nevoie sa cumpar alta in urmatorii 5-6 ani. In fine, la alt nivel, asta seara o sa vad "Cealalta Irina" la festivalul filmului romanesc de la Toulouse, iar maine o sa fie din nou greva.

Ca tot mi-am amintit, ieri am fost sa vedem "De-as fi Harap Alb", un film de Gopo din '65, cu Florin Piersic, Irina Petrescu, Puiu Calinescu... Mi s-a parut genial ce facea omul ala in vremea aia si in tara aia, un fel de "Alice in Wonderland" cu un buget de un milion de ori mai mic. (Ah, Flo, daca citesti asta, e incredibil cat poti sa semeni cu Florin Piersic tanar. Serios, si la vorba, si la gesturi, si la mimica. El avea ceva mai mult par, dar nah).

Cumva fara legatura cu ce am scris pana acum, s-a facut frig. Si nu imi place asta. Trebuie neaparat sa o conving pe Oana sa ne mutam undeva unde nu e frig niciodata. Nu e vorba ca nu rezist, pentru ca nu sunt friguros din fire. Dar mi se pare nashpa sa fie frig si sa trebuiasca sa te imbraci gros ca sa te duci pana undeva unde sa iti fie cald si sa fie nevoie sa te dezbraci ca sa te imbraci iar cand iesi afara. Da, uneori e placuta senzatia de frig cand te plimbi seara pe strazi inghetate si respiri aburi si toate cele. Dar pentru asta poti sa mergi o saptamana in vacanta undeva unde e frig, nu e nevoie sa te infofolesti 6 luni de zile. Plus ca perioadele astea de tranzitie, de sfarsit de toamna sau inceput de primavara sunt cele mai nesuferite pentru ca nu stii niciodata cum o sa fie maine, nu stii daca e intr-adevar nevoie sa dai drumul la caldura sau daca poti sa o inchizi.

Mda, cam astea sunt dilemele mele de mijloc de octombrie. Ma duc sa cumpar niste zahar si apoi acasa, iar de acolo la film.

Amintiri

Oricum am avut o copilarie ca-n basme,
Crescand pe maidan, avand ca idoli pe Van Damme si Van Basten.
Mai tarziu beam si jucam biliard sau baschet
Fumam Bran si jucam fotbal, scrabble, canaste.

New perfect ...

... este sa cobori in viteza pe bicicleta podul de la Lespinet seara pe racoare dupa 2 ore de fotbal.

Bac(k)

Bacul ma scoate iar din letargie, cam ca in fiecare an. Anul asta, in Romania, a fost cel mai scazut procent de elevi care au luat bacul din ultimii multi ani. Ceva de genul 68%, asta in conditiile in care in 2003, cand am dat eu bacul procentul asta era pe undeva pe la 76% (si 2003 era recordul negativ pana acum, deci in general treaba se invartea la peste 80%). Bine, ministerul spune ca e asa pentru ca anul asta nu s-a mai copiat (mira-m-as), elevii zic ca e asa pentru ca nu au mai putut da bacul la sport (problema sportului nu e ca se dadea bacul la sport, ci ca nu se dadea cum trebuie). Multi vorbesc de valoarea "generatiei messenger"... Dar chestia la care m-am gandit eu cand am vazut statisticile a fost ca o alta generatie a dat-o in bara din nou. Nu, nu e vina celor care au crescut cu mess si hi5 ca au fost lasati sa creasca asa. Vina este a celor ce au crescut aceasta prima generatie post-revolutie. Oameni care au acum 40-45 de ani, care au "facut Revolutia", doar ca sa se retraga apoi inapoi in vizuina si sa nu schimbe nimic. Oameni care au avut de ales, pentru ca nu i-a mai obligat nimeni sa faca un copil daca nu se simteau in stare. Oameni care au schimbat dar care nu s-au schimbat. O intreaga generatie de oameni care nu au pus bazele la nimic, care au asistat nepasatori la crearea de caste si la distrugerea unei tari. Generatia care nu a construit nimic continua sa distruga.

Paralela

Ieri m-am intors din UK unde i-am vizitat pe Dana, Omar, Cambridge si Londra. Avand in vedere ca vineri plec la Cape Town, nu stiu daca o sa apuc vreodata sa scriu in detaliu despre vacanta asta. Oricum, cea mai importanta concluzie este ca atunci cand te intorci din Anglia in Franta e un pic ca atunci cand te intorci din Franta in Romania: mai jegos, mai trist si mai ieftin.

Atat de tanar si deja Gheorghe

Mi-am dat seama ca eu nu mi-am facut niciodata analize. Probabil pentru ca datile in care am fost bolnav le pot numara pe degete. Dar pentru ca e bine sa faci chestii si preventiv, daca tot m-am dus sa intreb despre vaccinurile necesare in Africa de Sud, am intrebat daca pot face si analize. Doctorul mi-a zis ca da si ca nu trebuie sa platesc nimic, iar asta a fost factorul decisiv. Mi-am facut programare la un laborator de analize pentru azi la 8:45. Medicul mi-a zis o gramada de chestii la telefon, cum ar fi sa nu mananc inainte ca sa nu ii stric rezultatele. Ce nu mi-a zis a fost ce fluide trebuie sa donez. Era clar ca o sa imi ia sange, dar cum sunt novice in treaba asta mi-am imaginat ca o sa vrea si urina, ca asa am vazut eu prin filme. Acum a inceput o adevarata lupta interioara. Sa ma duc la buda dimineata sau nu? Daca ma duc, ce o sa fac daca nu o sa imi mai vina peste jumatate de ora cand o sa imi ceara ala sa fac pishu in pahar? Daca nu ma duc, oare o sa ma pot tine pana acolo? Bun, intr-un final m-am hotarat ca nu ma duc la buda, ca am o vezica foarte buna si ca ma pot tine cat vreau eu. Asa ca am ajuns foarte mandru la medic azi dimineata (cu 20 de minute intarziere), pregatit sa umplu orice recipient ar dori. Omul imi ia sange si zice "gata". "Cum", zic eu, "doar atat, nu mai aveti nevoie si de altceva?". "Ah, nu, e tot ce ne trebuie". A urmat o alergare scurta pana la birou unde azi s-a pus in functiune si intrarea pe baza de card, asa ca am mai pierdut cateva zeci de secunde si pe la usi, inainte de a ajunge, intr-un final, la atat de dorita buda. Morala povestirii despre pishu ar fi ca mai bine sa iti asumi prostia si sa intrebi exact ce trebuie sa faci decat sa te dai destept si dupa aia sa faci pe tine.

Asta la care am uitat sa ii pun titlu

Recunosc ca discriminez in functie de profesie. Sunt anumiti oameni care pornesc cu o bila neagra in ochii mei doar pentru ca fac o anumita munca. Pana mai ieri, aveam 2 joburi pe "lista neagra": responsabil HR si avocat. Ambele sunt, pentru mine, absolut nefolositoare, iar cei care le ocupa nu aduc nici un serviciu societatii. Toata ideea era, "bah, eu ma fac bucatar si iti gatesc si tie, iar tu te faci vanator si imi dai si mie din ce vanezi". Avocatii si HR-istii sunt niste paraziti, ei nu fac absolut nimic util pentru ceilalti.

Dar nu inutilitatea ma enerveaza, asa lista ar fi mult mai lunga. Ce ma deranjeaza la responsabilii de resurse umane (nu la toti, dar generalizez) este ca ei chiar se cred capabili sa decida daca o persoana e potrivita pentru un post pe care ei nu l-ar putea ocupa. Si ajung sa ia decizia punand intrebari standard, punandu-te sa desenezi copaci si alte fake-uri psihologice. Avocatii nu au neaparat o trasatura care sa mi-i faca antipatici. Dar simplul fapt ca accepta sa apere oameni care au incalcat legea mi se pare detestabil.

De ieri, pe listuta s-au adaugat psihologii. Psihologia este o stiinta umana, ca istoria, ca filozofia. Dar cum multi dinte psihologi au ajuns sa faca asta pentru ca au picat la medicina, psihologii se cred superiori. Au impresia ca ei "inteleg", ca ei "te citesc". Folosesc cuvinte ca "somatic" si "cognitiv" si spun tot timpul ca ei nu ii judeca pe ceilalti, desi toata strategia e sa ofere niste solutii standard. Cel mai mult ma enerveaza insa faptul ca se comporta ca si cum psihologia ar fi o stiinta exacta. Cand citesti sau asculti un istoric sau un filozof intelegi foarte clar ca omul isi exprima niste pareri. Asta crede el si daca ti se pare ok, bine. Eh, psihologii nu. Psihologii iti vorbesc despre adevaruri probate stiintific, prin teste care insa nu respecta nici o regula statistica. Nici unul nu o sa iti spuna "cred ca ar trebui sa faci asa", ci "trebuie sa faci asa, pentru ca asa a stabilit prin experimente nu stiu ce cvasi-necunoscut al carui nume o sa il pronunt gresit pentru ca tu oricum nu ai auzit de el, iar eu sunt foarte cool pentru ca i-am citit cartea".

Sigmund Freud, analyze this:

Moartea caprioarei

De 4 ore scriu o scrisoare de recomandare pentru propria mea persoana. S-a hotarat in mod unilateral ca eu fiind persoana care vorbeste cel mai bine engleza din echipa, pot sa mi-o scriu singur si ei doar sa mi-o semneze. Aia care le dadeau lu' Horea, Closca si Crisan cu fum de ardei iute pe la nas si-au luat o mare teapa. Trebuiau sa ii puna sa isi scrie scrisori din astea pentru ca sigur ar fi cedat psihic.

PS: CV-ul meu inca intra pe o pagina. Si unii aveau deja 3 pagini de prin anul 2.

Cum era sa devin dependent

Eu nu ma joc. Mi se pare pierdere de timp, prefer sa citesc sau sa dorm sau sa ma uit la filmulete pe TED sau pur si simplu sa pierd vremea pe net. Poate ca am ratat eu varsta la care trebuie sa te apuce pasiunea, desi imi amintesc ca atunci cand mi-am luat primul Nintendo m-am culcat la 12 si m-am trezit la 5 dimineata ca sa ma joc Mario, desi aveam un televizor GoldStar fara cautare automata, unde jocul "se prindea" foarte prost, cu o imagine care fugea din cand in cand. Acum ma joc doar FM200x, poate o data sau de doua ori pe luna, si un manager browser-based zilnic 10-15 minute (si ma gandesc sa ma las pentru ca mi se pare ca imi ocupa prea mult timp). Eh, acum ceva vreme cand am fost pe la Stefi am vazut ca se juca o chestie pe facebook: Mafia. Mie nu mi-au placut niciodata jocurile cu mafioti, dar tot primeam mesaje pe facebook, ba ca am primit cadou un camion, ba ca Barzaunele Vali vrea sa il ajut cu nu stiu ce job. Asta era inainte sa descopar butonul cu "Hide Application"  pe facebook. In fine, am zis sa vad care e treaba si am vazut ca eram deja la nivelul 15, desi eu nu mai jucasem. Jocul nu era cine stie ce, trebuia sa dai niste clickuri si sa acumulezi experienta in anumite practici mafiote. Mi s-a parut un fel de Solitaire, dar am zis sa vad ce se intampla cand experienta ajunge la maxim (cred ca speram la un Integer Overflow). Dupa cateva zile de asteptat ca sa se refaca energia si dat clickuri (pentru ca jocul e foarte complicat, nu poti da click daca nu ai energie) am vazut ca de fapt cand experienta ajunge la 100% o iei de la capat. Asa ca am renuntat la MafiaWars. Oricum, ideea e ca in timpul asta m-au agatat deja vreo 2 turci care voiau sa fac parte din clanul lor, pentru ca aparent cu cat ai mai multi prieteni care joaca, cu atat esti mai puternic. Astazi, citind asta, mi-am amintit de Mafia si am realizat ca era sa devin dependent...

PS: Inainte sa cer sa nu mai primesc mesaje de la aplicatiile astea, aveam prieteni care imi trimiteau chestii si din Mafia si din Farmville. Unii au o viata foarte palpitanta, ziua cultiva legume iar noaptea sparg cazinouri.

Hai si-om dansa:

News

Da, stiu ca nu am mai scris de dinainte de Pasti, ca intre timp a trecut un dead-line, s-au rosit ouale, am baut Mierlapte si am mancat eugenii, ca am un birou nou-nout la etajul 4 din noua cladire N7 care a inceput sa se construiasca cand eram eu in anul 1 si care, iata, e in sfarsit gata. Mai stiu ca de atunci Dinamo nu a mai batut pe nimeni, ca ma intereseaza tot mai putin stirile din Romania, ca ne inghite norul de cenusa si ca a venit primavara.

Oricum, m-am hotarat sa scriu sambata, dupa ce am vizitat Lourdes. Pentru ca Oana a fost o saptamana prin zona respectiva cu nu stiu ce program magic pentru tineri, sambata m-am dus sa o recuperez. Toata chestia e socanta. Acum 150 de ani, in zona respectiva nu era nimic in afara de un "chateau-fort" pe care statul francez in transformase intr-o cazarma. Totul era pasnic pana cand o don'soara care pastea caprele a vazut-o pe Fecioara Maria si a vorbit cu ea. In loc sa fie internata la nebuni, respectiva a fost declarata sfanta si asa a inceput nebunia. In anul 2010, Lourdes este al doilea cel mai vizitat oras din Europa (dupa Paris) si orasul cu cele mai multe hoteluri de pe continent. Practic, fiecare cladire e un hotel. Iar fiecare parter de cladire este un magazin unde se vand matanii, icoane, bidoane cu Fecioara Maria, lumanari si tot felul de chinezarii. Afacerea merge bine, una din bazilici are acoperisul placat cu 6 straturi de aur, statuile (bineinteles donate) sunt facute din marmura de Carrera, iar pentru o anumita suma poti pune chiar si un tablou cu sfantul preferat in biserica subterana care seamana mai degraba cu o sala de concert. Nu am asistat la slujba, dar din ce mi-a zis Oana este totdeauna full iar la evenimente importante in piata din fata bazilicilor (pentru ca sunt 2, una deasupra celeilate) intra si 40.000 de persoane. Acum, eu nu am nimic cu oamenii care cred in Dumnezeu, nu ii cred nici mai buni nici mai rai decat restul, nu mi se pare un criteriu. Ii inteleg pe aia care si-au deschis magazine si ii inteleg si pe oamenii care isi duc parintii sau bunicii sa vada "minunea". Dar sa dai atatia bani unor camatari pedofili doar ca sa te lase sa pui mana pe o piatra, sa pui bani deoparte ca sa cumperi o bucata de plumb din acoperisul bisericii, sa  crezi cu adevarat ca un loc de o asemenea opulenta poate fi sfant nu este decat o dovada de prostie maxima. Imi e groaza cand ma gandesc ca oamenii aia chiar cred ca pacatele lor vor fi iertate mai repede daca doneaza o statuie din nush ce marmura. Dar daca mai aveam nevoie sa imi amintesc ca o mare parte a populatiei nu gandeste prea mult, sambata am avut ocazia.

Din ochi

Azi la 11 seara, in metrou de la lucru acasa. El, un blond cam spalacit, cu o geaca de piele maronie si cu o sapca de tractorist pe cap. Ea, draguta, cu un pulovar cam lalai si cu 2 esarfe mari la gat, una albastra si una rosie cu floricele. Asezati fata in fata, ea ii arata ceva la geaca lui. Nu stiu ce isi spuneau prin cuvinte, aveam castile pe urechi si muzica data tare. Dar din ochi si-au spus 3 statii cat de mult se iubesc...

Saptamana asta s-au facut 6 ani de cand sunt cu Oana.

Asta ascultam eu in metrou:

Primavara

Afara e o vreme geniala, cald, cu soare si un pic de vant. Si eu m-am hotarat sa refac (pentru a multa oara) simularile pentru articol. Si ascult un cantec prea tare:

(si nu, mie cantecul asta nu imi taie cheful de munca)

Nepoti de daci si de romani

Inca am treaba multa si probleme motivationale puternice. Ma dor coastele ca a cazut unul peste mine la fotbal sambata dupa ce am facut un tackling de nota 10. Dar trebuie neaparat sa impartasesc asta cu voi:

Busy

Nu scriu pe blog pentru ca am un articol de terminat zilele astea si lucrez pana tarziu. Iar in week-end mi-a fost prea lene. Asta e cantecelul de lucru pentru articolul asta:

Despre cum e sa injuri oglinda

Probabil ati vazut deja asta. Daca nu ati vazut nu-i bai, vedeti acum. Nu comentez prea mult afisul in sine, stupiditatea lui nu poate fi masurata, mai ales partea cu "tous les faits de Roumains doivent etre signalés". Nici macar nu ma surprinde, nici macar nu cred ca tipul care l-a scris uraste romanii. Pur si simplu, si in Franta, ca peste tot, exista oameni prosti. E evident ca nu trebuie sa fi citit Sartre ca sa te angajezi la SNCF.

Bun, ce m-a socat, ce mi s-a parut absolut ingrozitor au fost comentariile romanilor la articol. Mai mult de 90% scriau chestii de genul "Aia care fura sunt tigani, nu romani. Trebuie sa faceti diferenta intre tigani si romani". Oamenii care scriu asta sunt studenti, doctoranzi, profesori, doctori... M-a inspaimantat ce am citit, am inteles ca noi, romanii, nu intelegem nimic. Preferam sa ne facem ca nu e adevarat, sa dam vina pe daci, pe turci, pe fanarioti, pe rusi, pe vecinul de deasupra, pe oricine, dar noi, ca societate sau individ, avem foarte rar vreo vina.

Nici nu stiu cum sa incep... Mi se pare evident ca tiganii aia sunt romani, la fel ca mine si ca altii. S-au nascut in Romania, parintii lor s-au nascut in Romania, buncii lor s-au nascut tot acolo, au fost la scoala cu noi, vorbesc romana... Deci nu are nici un sens sa spunem ca "nu sunt romani". Stiu, tiganii in Romania sunt de multe ori o problema. Stiu ca nu sunt persecutati in Romania. Stiu ca aia care fac ONG-uri care sa le apere drepturile habar nu au ca in multe cazuri tigancile sunt vandute la 12 ani, ca multi tigani nu merg la scoala (ceea ce e normal daca ai 14 ani si ai 2 copii, pentru ca trebuie sa le dai de mancare, nu sa le arati carnetul de note). Dar tiganii sunt tot romani. La fel de bine costorarii pot spune ca de fapt doar rudarii fura din trenuri in Franta, ca ei muncesc. In fine, asta ar fi primul punct: chiar daca, prin absurd, toti hotii romani ar fi tigani, tot "hoti romani" s-ar numi.

Apoi, partea a doua, care e mult mai importanta e ca oamenii care spun chestii din asta traiesc in melodia alora de la "Parazitii". Nu, nu toti romanii "stau la coada sa va umple teatrele". Curvele de pe canal si de pe rue Bayard nu sunt tiganci dar vorbesc romana. Baietii care inchiriaza schiuri in Elvetia si le duc dupa aia in Romania unde le vand pe 200 de euro nu sunt tigani. In Romania 90% din populatie fura (la impozite, la curent, la rest). Dar fereasca sfantul sa zica vreun strain asa ceva ca ne suparam rau de tot. Eu am o poveste, o intamplare adevarata (unii poate cunoasteti personajele). 3 sferturi din Carna, "tara" mea, a plecat in Italia sau Spania. Primul val, plecat acum vreo 10-12 ani, era din generatia care atunci avea 18-20 de ani. Au plecat multi, printre care si un tigan. 3 sferturi din aia care au plecat au fost expulzati, au facut puscarie. Tiganul ala nu. El a muncit in uzina, a carat caramizi, cele mai ale dracu' munci. Nu a avut nici o problema cu nimeni, in timp ce romanasii nostri erau prinsi cu droguri, cu fete la produs, cu carduri furate... Cunosc romance care se duceau cu copilul in carucior (sau chiar in burta) la furat prin magazine.

Cat de ipocrit sa fii sa spui ca tiganii strica imaginea romanilor? Cat de murdara sa fie oglinda acasa la oamenii astia incat sa nu se vada asa cum sunt?

Traducere aproximativa

Usile se deschid automat, mirosul de paine calda ma izbeste. Fata cu ochelari apare din spatele cuptorului cu zambetul pe buze si fara urme de faina pe fata:
"Buna ziua, v-ati hotarat?"
"Buna ziua, as dori si eu o pizza andaluza"
"Cu blat subtire sau normal?"
"Subtire"
"O pizza de 1, 2 sau de 4 persoane?"
Am mai luat de aici, stiu ca pizza de 2 persoane e de fapt de o persoana si un pic iar aia de o persoana e prea mica pentru foamea mea.
"De 2 persoane"
"Dar stiti, azi avem o oferta speciala, pizza de 4 persoane costa 7,99, cat o pizza de 2 persoane"
"Foarte interesant, dar eu sunt singur, nu pot manca o pizza de 4 persoane"
Tacere. Fruntea fetei cu ochelari se incrunta. Gura e usor intredeschisa. "Ce zice asta? Ca nu vrea o pizza de 4 persoane la pret de pizza de 2 persoane? Cum adica nu vrea? Dar e promotie... Eu ce fac acum? Astia nu ne-au zis la training ce sa facem cand un nebun nu vrea sa beneficieze de oferta noastra". In continuare tacere. Prin ochelari se vede o sclipire care parca vrea sa spuna ceva. Dar dispare repede si fata spune:
"Dar este o oferta speciala, doar pentru azi"
"Désolé, dar eu sunt singur azi"
Din nou o mica ezitare si in final resemnare
"Bine, cum doriti, mai vreti si altceva?"

A nu se rata

Pentru cei care nu asculta guerilla si pentru cei care asculta insa au ratat asta si pentru cei care au fost pe faza dar vor sa reasculte melodia mileniului

Valul 4

Vinerea trecuta credeam ca a venit primavara, erau vreo 15 grade si ma gandeam daca sa ma mai imbrac cu geaca. Astazi e atat de frig incat oamenii coboara la metrou ca sa isi poata fuma tigara, chiar sub panoul cu "Fumatul Interzis" si iti zic "pardon, mais il fait si froid...". Iar tu care vii de afara ii intelegi si zambesti. La meteo au zis ca e al patrulea val de frig din aceasta iarna si ca o sa dureze pana miercurea viitoare.

Desi inca mai am cosmaruri cu Charlotte Gainsbourg dupa "Antichrist":

Smile

Riadh tocmai mi-a adus la cunostinta ca Akbar Zeb, un diplomat pakistanez care a fost ambasador al tarii sale in Canada si prin multe alte tinuturi a fost nominalizat pentru a prelua ambasada Pakistanului in Arabia Saudita. Numirea sa a fost refuzata de sauditi pentru ca "Akbar" inseamna in araba "mare" sau "cel mai mare", iar "Zeb" este in aceeasi limba o forma mai vulgara a cuvantului "penis". Prin urmare pe om il cheama "Cea Mai Mare Pula" in araba. Asa ca daca o sa va mai fie vreodata rusine de ceva in viata, imaginati-va ca sunteti omul asta si ca faceti cunostinta cu inalti demnitari arabi.

The Catcher in the Rye

Saptamana trecuta a murit J.D. Salinger. Sunt curios care o sa fie continuarea, daca toate chestiile pe care le-a scris in cei aproape 50 de ani de sihastrie or sa fie publicate. Si daca or sa fie publicate, sunt curios daca or sa imi placa...

De ce urasc biciclistii

Ca sa fie clar de la inceput, in perioada martie-noiembrie merg zilnic pe bicicleta. Asa ca ura mea nu vine din faptul ca nu apreciez acest mijloc de transport. De asemenea, poate ca nu toti oameni care folosesc bicicleta se comporta la fel si pe unii dintre ei e nedrept sa ii urasc dar asta e, viata e nedreapta. Oricum, nu ii urasc tot timpul, ci doar atunci cand sunt pe bicicleta.

Buuun, acum ca treaba e lamurita, eu ii urasc pe biciclisti. Si ii urasc chiar din trei ipostaze diferite. In primul rand ii urasc pe biciclisti din postura de biciclist. Desi exista benzi de biciclete pe ambele sensuri ale strazii, tot timpul te trezesti cu cate un zapacit (poate fi zapacita dar in cadrul acestui text acordul se face cu "biciclist" asa ca o sa scriu la masculin) care merge pe contrasens. Bun, omul nu o fi facut scoala de soferi si nu stie ca se merge pe dreapta sau poate vine din Anglia. Dar pentru faptul ca nu vede sagetile alea mari de pe jos care arata in ce sens se circula singura scuza valabila ar fi ca e orb. Si, din cate stiu eu, orbii circula cu caini, nu cu biciclete. Oricum, ideea e ca eu trebuie sa feresc zapacitul. Mai exista apoi o categorie abjecta. Marsavia astora consta in faptul ca merg cate doi in paralel si stau la taclale. Normal ca merg incet, sa le tihneasca la oameni discutia. Asa ca eu trebuie sau sa pedalez usurel in spatele lor (dar eu nu am cu cine sa vorbesc), sau sa dau de zor la sonerie, sau sa ii depasesc pe banda de masini. Sigur, nici una din chestiile astea nu e o nenorocire, dar ma enerveaza si i-as lua la bataie.

In al doilea rand ii urasc pe biciclisti ca sofer. Cel mai tare ii urasc pe aia care intra pe banda de masini ca sa depaseasca alti biciclisti. Eu nu intru pe banda lor, ei ce cauta pe banda mea? Ma enerveaza apoi biciclistii care nu stau la semafor. Frate, e rosu, nu conteaza ca vezi tu (sau crezi ca vezi) ca nu vine nimeni. Nu ma intereseaza ca ai impresia ca poti sa treci cu bicicleta printre masinile care sunt oprite la semafor. Eu daca e o bicicleta oprita la semafor in fata mea ma opresc in spatele ei, nu ma bag in sufletul aluia acolo. Daca o masina nu are loc in paralel cu o bicicleta pe aceeasi banda, de ce ar avea loc o bicicleta in paralel cu o masina? De ce trebuie sa ma uit eu in oglinda cand se face verde ca sa vad daca nu e vreun zevzec pe bicicleta care ma "depaseste"? Ah, si ma mai enerveaza biciclistii care merg pe contrasens. Te trezesti cu cate unul care iti vine din fata pe o strada cu sens unic. Da, merge pe margine, dar strazile cu sens unic sunt mici, trebuie sa incetinesc ca sa nu lovesc imbecilul care nu stie ca exista "interzis" si "interzis (sauf vélo)" si ca biciclistii au voie sa intre pe contrasens doar pe al doilea tip de strada. In schimb nu ma enerveaza daca tre' sa merg cu 5 km/h in spatele unui biciclist pe care nu il pot depasi pentru ca e strada prea ingusta iar el nu are banda speciala. Consider ca faca parte din trafic. Dar daca face parte din trafic atunci sa faca si el bine sa se opreasca la semafor.

In fine, cel mai mult ii urasc pe biciclisti ca pieton. Pentru ca merg pe trotuar. Adica le e frica sa mearga pe strada ca sa nu ii loveasca vreo masina si merg pe trotuar ca sa imi fie mie frica sa nu ma loveasca ei. Biciclistul face parte din trafic cand ii convine si se transforma automat in pieton cand nu ii mai convine. Eu nu merg pe pista de biciclete, ei ce cauta pe trotuar? Daca e un trotuar larg, ok, nu ma deranjeaza (decat daca e vreun speriat care misca de coarne in toate partile cand ma vede venind din fata si nu mai stiu pe unde sa il feresc). Dar cand trotuarul e stramt daca vine alt pieton din fata ne ferim amandoi si nu are nimic daca ne atingem in trecere. Daca ating biclistul, fie ma lovesc, fie il dobor. Asa ca trebuie sa ma opresc si sa ma lipesc intr-o dunga de zidul cladirii ca sa poata trece el.

As putea gasi multe alte situatii in care biciclistii imi amarasc viata, dar trebuie sa ma duc sa ma tund, pentru ca mai nou nu ma mai tunde Oana acasa cu masina ci ma duc si eu la frizer ca o persoana respectabila.

Si nah, Cheloo canta cu Smiley:

Vise

Incepe sa ma frustreze faptul ca eu nu imi amintesc ce visez. Nici nu stiu daca visez de fapt. Ce stiu e ca atunci cand suna ceasul si ma trezesc nu imi amintesc absolut nimic. Daca mai adorm dupa ce suna ceasul inca vreo cateva minute visez. Stiu sigur pentru ca ma trezesc exact inainte de deznodamant. Si simt ca ma trezesc si incerc sa nu o fac ca sa vad cum se termina povestea dar tot ma trezesc. Pe moment imi amintesc visul si ma gandesc ca o sa il pot povesti si eu altora, asa cum se face. Imi zic, "uite mah, de data asta mi-am amintit". Si ma duc la buda, ma spal, ma imbrac si cand vreau sa i-l povestesc Oanei la micul dejun nu imi mai amintesc nimic. Cand dispare din capul meu nu imi dau seama, pentru ca sigur era acolo cand m-am trezit.

Asta e chestia cea mai interesanta cu care ma confrunt eu zilele astea, asa ca intelegeti ce viata palpitanta duc.

Avatar

Discutiile despre filmul asta incep sa fie interminabile. Parca ar fi din nou alegeri prezidentiale in Romania si trebuie neaparat sa fii de o parte sau de alta. "Genial, o noua viziune cinematografica" versus "Scenariu furat, Pocahontas 2"...

Am impresia ca foarte multe persoane au mari probleme in a accepta o parere diferita de cea pe care si-au format-o deja. Cred ca se trage de la net chestia asta, pentru ca oricine isi poate face un blog (drept dovada) sau poate comenta peste tot si asa te trezesti cu tot felul de troli pe care incerci sa ii convingi de chestii banale pe care ei nu le accepta. Etapa a doua e sa incepi sa crezi ca toti sunt niste troli si ca toate chestiile in care crezi tu sunt evidente si ca restul nu le accepta pentru ca sunt prea prosti si uite asa se formeaza cercul.

Dar ca sa revin la Avatar, cu toata discutia asta puerila daca e o capodopera sau nu, daca e copiat sau nu, se pierde din vedere chestia cea mai importanta. Avatar e primul film care nu merita downloadat. E primul film de ani buni incoace pe care trebuie sa il vezi la cinema. Chiar daca ai nush ce plasma magica in sufragerie, chiar daca poti sa il downloadezi cu 100 de mega pe secunda, nu o sa poti sa il vezi acasa in 3D. Si uite asa industria cinematografica se relanseaza in timp ce industria muzicala o arde aiurea cu saituri inchise si cu filtrarea traficului p2p. Poate ca in 10 ani o sa putem vedea filme in 3D in fotoliu, poate ca in 50 o sa avem si camere din alea ca in Star Trek unde joci in propriul film. Dar pana atunci o sa scoatem banutii ca sa mergem sa vedem Avatar. Urmeaza Alice in Wonderland.

Pentru un final de saptamana calm:

Pauza

Nu am mai scris pentru ca am fost in vacanta in Romania. Cu multi dintre cei care urmaresc blogul m-am intalnit la o bere/ceai, cu altii doar am vorbit la telefon iar pe ceilalti ii rog sa ma ierte inca o data pentru ca pozitionarea in timp si spatiu nu ne-a permis mai mult. Oricum, la multi ani la toata lumea :)

Ultimele stiri ar fi ca la Toulouse este deosebit de frig. Nu a mai fost atata zapada din 1992, iar temperatura e aproape de zero, dar de ala absolut. Azi am facut traseele casa-metrou si metrou-lab in felul in care faceam acum 10-15 ani traseul casa-scoala 18, dandu-ma pe gheata, pe derdelus. Asta spre disperarea pensionarilor pe langa care treceam si care se uitau la mine ca la o ciudatenie pentru ca ei abia se tineau pe picioare.

Articolul meu pentru ICC 2010 a fost acceptat pe 29 decembrie, asa ca la sfarsitul lui mai o sa scriu pe blog din Africa de Sud si o sa va explic cum se "canta" la vuvuzela.

Dana si Omar au facut o scurta vizita la Toulouse dupa un drum lung, asa ca vineri si sambata am fost la munte. Vineri am schiat la Peyragudes si am inteles din nou ca am un talent foarte limitat pentru acest sport. Dupa ce mi-am aratat skillurile pe partia verde unde eram un expert printre pustii de 5-6 ani, Omar a reusit sa ne amageasca pe mine si pe Oana sa incercam o partie albastra. Am urcat pentru prima oara in viata mea cu teleschiul si era cat pe ce sa raman acolo sus, inghetat complet. Cand eram mic imi amintesc ca batea crivatul pe la tara si credeam ca aia este limita frigului, dar acum am inteles ca nu e asa. Si mai trist a fost ca singurul mod prin care am putut sa cobor de acolo a fost prin rostogolire, pentru ca altfel nu pot numi o alternanta dubioasa de 10 secunde pe schiuri si 30 de secunde pe burta/spate/cap/gat prin zapada. Mai eram si ultimii pe pista si venise nenea ala dupa noi sa vada daca suntem ok, asa ca am avut si spectatori avizati...

Vineri seara si sambata am stat la Bagnères de Luchon, un orasel unde cu siguranta o sa mai revin. Nu am fost pe partie, dar Omar a parut destul de multumit. Ceea ce mi-a placut insa e ca ai o gramada de alte lucruri pe care le poti face in afara de schi. Pentru ca eu daca o sa ma duc vreodata o saptamana la schi o sa am nevoie sa pot face si altceva. Asta fiindca rostogolitul cu schiurile prin zapada ma seaca de energie mult mai tare decat schiatul si am nevoie de macar o zi de pauza intre 2 iesiri pe partie. Eh, la Luchon sunt o gramada de restaurante/saloane de ceai dragute, un cinema, magazine frumoase si, mai presus de toate, niste bai termale care pareau foarte interesante in pliante, dar care erau in renovare pana pe 26 ianuarie.

Gata, acum cred ca sunteti "à jour" in ceea ce priveste viata mea, o sa scriu si niste impresii despre cum am regasit Romania atunci cand o sa am ceva timp.

Va salut din abdomen: