Doar al meu

Nu am mai scris de asa mult timp altceva decat articole incat am tendinta sa incep totul cu un abstract. Nu ma bucura chestia asta, dar nici nu ma intristeaza peste masura. Asa cum am renuntat pe nesimtite la citit altceva decat "reviste de specialitate", tot asa este posibil sa ma trezesc ca nu mai stiu sa scriu. Nu mai am rabdare sa rasfoiesc paginile si sa ma delectez cu stilul, cu forma. Vreau sa vad rezultatele, repede. Nu prea mai am rabdare nici sa scriu, noroc ca mai dau de cate un cantec si il pun aici. Nici la prieteni nu le mai scriu. Trebuie sa traga ei tare de mine ca sa rupa cateva randuri. Imi amintesc ca e ziua lor si zic ca ii sun mai tarziu, iar mai tarziu fac altceva. De multe ori chiar am treaba, alte ori chiar nu am chef. Deja cand trece prea mult timp nu mai stii de unde sa incepi si ce e demn de povestit si ce nu. La un anumit nivel de granularitate nu se intampla nimic deosebit. Locuiesc tot aici, iubesc aceeasi persoana, muncesc tot aici si iau tot metroul pana la lucru. La un nivel mai jos, planuiesc niste calatorii pe la Lyon, Paris, Bucuresti, Las Vegas. La un alt nivel mi-am cumparat 7 perechi de pantaloni si sper sa nu mai fie nevoie sa cumpar alta in urmatorii 5-6 ani. In fine, la alt nivel, asta seara o sa vad "Cealalta Irina" la festivalul filmului romanesc de la Toulouse, iar maine o sa fie din nou greva.

Ca tot mi-am amintit, ieri am fost sa vedem "De-as fi Harap Alb", un film de Gopo din '65, cu Florin Piersic, Irina Petrescu, Puiu Calinescu... Mi s-a parut genial ce facea omul ala in vremea aia si in tara aia, un fel de "Alice in Wonderland" cu un buget de un milion de ori mai mic. (Ah, Flo, daca citesti asta, e incredibil cat poti sa semeni cu Florin Piersic tanar. Serios, si la vorba, si la gesturi, si la mimica. El avea ceva mai mult par, dar nah).

Cumva fara legatura cu ce am scris pana acum, s-a facut frig. Si nu imi place asta. Trebuie neaparat sa o conving pe Oana sa ne mutam undeva unde nu e frig niciodata. Nu e vorba ca nu rezist, pentru ca nu sunt friguros din fire. Dar mi se pare nashpa sa fie frig si sa trebuiasca sa te imbraci gros ca sa te duci pana undeva unde sa iti fie cald si sa fie nevoie sa te dezbraci ca sa te imbraci iar cand iesi afara. Da, uneori e placuta senzatia de frig cand te plimbi seara pe strazi inghetate si respiri aburi si toate cele. Dar pentru asta poti sa mergi o saptamana in vacanta undeva unde e frig, nu e nevoie sa te infofolesti 6 luni de zile. Plus ca perioadele astea de tranzitie, de sfarsit de toamna sau inceput de primavara sunt cele mai nesuferite pentru ca nu stii niciodata cum o sa fie maine, nu stii daca e intr-adevar nevoie sa dai drumul la caldura sau daca poti sa o inchizi.

Mda, cam astea sunt dilemele mele de mijloc de octombrie. Ma duc sa cumpar niste zahar si apoi acasa, iar de acolo la film.