America part 1 (viza)

Mah, deci da, am fost si in America. Si nu oriunde, la Las Vegas, simbolul suprem, locul pe care l-am vazut de sute de ori in filme, unde americanii merg sa se distreze in week-end, sa se imbete dupa ce ii paraseste iubita, sa vada o buca de stripteuza inainte de nunta sau chiar sa se casatoreasca rapid cu femeia/barbatul visurilor lor. Si, culmea, nu mi-a placut...

Dar frumos e sa povestesc totul cronologic. Mai intai m-am dus sa iau viza. Am fost pe la destule ambasade pana acum incat sa nu fiu asa usor de surprins, dar aici socul a venit instant. Ca sa iti fixezi intalnire la ambasada USA de la Paris ai de ales intre a suna la un numar cu supra-taxa sau a plati direct cu cardul pe net o suma modica de $16. Nu, nu e pretul vizei, e pretul pe care oamenii ti-l cer ca sa iti dea dreptul sa treci de vajnicii aparatori ai taramului american de langa Place de la Concorde. Stiind din povestiri (nu, nu doar de la Iuniana) ca viza de state nu se obtine chiar asa usor, m-am pregatit cu toate documentele de pe lista si m-am inarmat cu multa rabdare. Surprinzator, am fost chemat la ghiseu in 5 minute si baiatul a inceput sa ma intrebe ce vreau eu sa fac in tara lui. "Ma duc la o conferinta", zic eu, "uitati invitatia". Se uita la ea, se uita la mine si aud "In ce faceti cercetare?"... "Ok", imi zic, "facem conversatie. E bine". "In informatica, retele wireless pentru autovehicule". Cand sa incep sa imi recit lectia, cu hardware instalat pe masini care o sa rezolve toate problemele umanitatii, ma intrerupe "Si aveti articolul cu dumneavoastra?". Doua secunde cu gura cascata si apoi: "Nu, nu era trecut pe lista de documente. Plus, stiti, copyrightul nu imi da voie sa il fac public". Cu o fata fara nici o expresie, pe un ton neutru, fara sa asculte explicatiile mele, omul continua "Dar alte articole ati mai publicat?". Acum iar pare interesat de ce fac eu, dracu' sa il mai inteleaga... "Da, vreo 3". "Si le aveti cu dumneavoastra?". Nu mai rezist... "Nu, in lista cu documente nu scria ca trebuie sa vin cu portofoliul". Ironia mea fina nu are nici un efect asupra lui, ceea ce ma indispune total. "Uitati ce domnule (ochii in foaie)... Stanica (pronuntat extrem de corect). Cand va intoarceti la (din nou ochii in foaie).... Toulouse?". "Asta seara". "Foarte bine, azi e vineri. Luni va rog sa ne trimiteti prin fax articolele publicate si articolul pe care  mergeti sa il prezentati la (din nou citeste formularul)... Vegas. Ah, si un CV sa ne trimiteti. Si sunt sigur ca o sa se rezolve rapid". Ultima propozitie ma calmeaza. Zic doar "Ok. Doar ca eu credeam ca vin sa iau o viza, nu la un interviu pentru un job". De data asta pare sa schiteze un zambet in timp ce apasa butonul cu "Next" si imi arunca un "Good bye". Cand ies imi dau seama ca nici macar nu am scos din rucsac documentele care erau pe lista si pe care le pregatisem... M-am intors la Toulouse, iar luni am faxat articolele si CV-ul. Marti am gasit in posta pasaportul cu viza de America pe urmatorii 10 ani... (to be continued)