Incepe sa ma frustreze faptul ca eu nu imi amintesc ce visez. Nici nu stiu daca visez de fapt. Ce stiu e ca atunci cand suna ceasul si ma trezesc nu imi amintesc absolut nimic. Daca mai adorm dupa ce suna ceasul inca vreo cateva minute visez. Stiu sigur pentru ca ma trezesc exact inainte de deznodamant. Si simt ca ma trezesc si incerc sa nu o fac ca sa vad cum se termina povestea dar tot ma trezesc. Pe moment imi amintesc visul si ma gandesc ca o sa il pot povesti si eu altora, asa cum se face. Imi zic, "uite mah, de data asta mi-am amintit". Si ma duc la buda, ma spal, ma imbrac si cand vreau sa i-l povestesc Oanei la micul dejun nu imi mai amintesc nimic. Cand dispare din capul meu nu imi dau seama, pentru ca sigur era acolo cand m-am trezit.
Asta e chestia cea mai interesanta cu care ma confrunt eu zilele astea, asa ca intelegeti ce viata palpitanta duc.
Friday, January 22, 2010
Thursday, January 14, 2010
Avatar
Discutiile despre filmul asta incep sa fie interminabile. Parca ar fi din nou alegeri prezidentiale in Romania si trebuie neaparat sa fii de o parte sau de alta. "Genial, o noua viziune cinematografica" versus "Scenariu furat, Pocahontas 2"...
Am impresia ca foarte multe persoane au mari probleme in a accepta o parere diferita de cea pe care si-au format-o deja. Cred ca se trage de la net chestia asta, pentru ca oricine isi poate face un blog (drept dovada) sau poate comenta peste tot si asa te trezesti cu tot felul de troli pe care incerci sa ii convingi de chestii banale pe care ei nu le accepta. Etapa a doua e sa incepi sa crezi ca toti sunt niste troli si ca toate chestiile in care crezi tu sunt evidente si ca restul nu le accepta pentru ca sunt prea prosti si uite asa se formeaza cercul.
Dar ca sa revin la Avatar, cu toata discutia asta puerila daca e o capodopera sau nu, daca e copiat sau nu, se pierde din vedere chestia cea mai importanta. Avatar e primul film care nu merita downloadat. E primul film de ani buni incoace pe care trebuie sa il vezi la cinema. Chiar daca ai nush ce plasma magica in sufragerie, chiar daca poti sa il downloadezi cu 100 de mega pe secunda, nu o sa poti sa il vezi acasa in 3D. Si uite asa industria cinematografica se relanseaza in timp ce industria muzicala o arde aiurea cu saituri inchise si cu filtrarea traficului p2p. Poate ca in 10 ani o sa putem vedea filme in 3D in fotoliu, poate ca in 50 o sa avem si camere din alea ca in Star Trek unde joci in propriul film. Dar pana atunci o sa scoatem banutii ca sa mergem sa vedem Avatar. Urmeaza Alice in Wonderland.
Pentru un final de saptamana calm:
Am impresia ca foarte multe persoane au mari probleme in a accepta o parere diferita de cea pe care si-au format-o deja. Cred ca se trage de la net chestia asta, pentru ca oricine isi poate face un blog (drept dovada) sau poate comenta peste tot si asa te trezesti cu tot felul de troli pe care incerci sa ii convingi de chestii banale pe care ei nu le accepta. Etapa a doua e sa incepi sa crezi ca toti sunt niste troli si ca toate chestiile in care crezi tu sunt evidente si ca restul nu le accepta pentru ca sunt prea prosti si uite asa se formeaza cercul.
Dar ca sa revin la Avatar, cu toata discutia asta puerila daca e o capodopera sau nu, daca e copiat sau nu, se pierde din vedere chestia cea mai importanta. Avatar e primul film care nu merita downloadat. E primul film de ani buni incoace pe care trebuie sa il vezi la cinema. Chiar daca ai nush ce plasma magica in sufragerie, chiar daca poti sa il downloadezi cu 100 de mega pe secunda, nu o sa poti sa il vezi acasa in 3D. Si uite asa industria cinematografica se relanseaza in timp ce industria muzicala o arde aiurea cu saituri inchise si cu filtrarea traficului p2p. Poate ca in 10 ani o sa putem vedea filme in 3D in fotoliu, poate ca in 50 o sa avem si camere din alea ca in Star Trek unde joci in propriul film. Dar pana atunci o sa scoatem banutii ca sa mergem sa vedem Avatar. Urmeaza Alice in Wonderland.
Pentru un final de saptamana calm:
Monday, January 11, 2010
Pauza
Nu am mai scris pentru ca am fost in vacanta in Romania. Cu multi dintre cei care urmaresc blogul m-am intalnit la o bere/ceai, cu altii doar am vorbit la telefon iar pe ceilalti ii rog sa ma ierte inca o data pentru ca pozitionarea in timp si spatiu nu ne-a permis mai mult. Oricum, la multi ani la toata lumea :)
Ultimele stiri ar fi ca la Toulouse este deosebit de frig. Nu a mai fost atata zapada din 1992, iar temperatura e aproape de zero, dar de ala absolut. Azi am facut traseele casa-metrou si metrou-lab in felul in care faceam acum 10-15 ani traseul casa-scoala 18, dandu-ma pe gheata, pe derdelus. Asta spre disperarea pensionarilor pe langa care treceam si care se uitau la mine ca la o ciudatenie pentru ca ei abia se tineau pe picioare.
Articolul meu pentru ICC 2010 a fost acceptat pe 29 decembrie, asa ca la sfarsitul lui mai o sa scriu pe blog din Africa de Sud si o sa va explic cum se "canta" la vuvuzela.
Dana si Omar au facut o scurta vizita la Toulouse dupa un drum lung, asa ca vineri si sambata am fost la munte. Vineri am schiat la Peyragudes si am inteles din nou ca am un talent foarte limitat pentru acest sport. Dupa ce mi-am aratat skillurile pe partia verde unde eram un expert printre pustii de 5-6 ani, Omar a reusit sa ne amageasca pe mine si pe Oana sa incercam o partie albastra. Am urcat pentru prima oara in viata mea cu teleschiul si era cat pe ce sa raman acolo sus, inghetat complet. Cand eram mic imi amintesc ca batea crivatul pe la tara si credeam ca aia este limita frigului, dar acum am inteles ca nu e asa. Si mai trist a fost ca singurul mod prin care am putut sa cobor de acolo a fost prin rostogolire, pentru ca altfel nu pot numi o alternanta dubioasa de 10 secunde pe schiuri si 30 de secunde pe burta/spate/cap/gat prin zapada. Mai eram si ultimii pe pista si venise nenea ala dupa noi sa vada daca suntem ok, asa ca am avut si spectatori avizati...
Vineri seara si sambata am stat la Bagnères de Luchon, un orasel unde cu siguranta o sa mai revin. Nu am fost pe partie, dar Omar a parut destul de multumit. Ceea ce mi-a placut insa e ca ai o gramada de alte lucruri pe care le poti face in afara de schi. Pentru ca eu daca o sa ma duc vreodata o saptamana la schi o sa am nevoie sa pot face si altceva. Asta fiindca rostogolitul cu schiurile prin zapada ma seaca de energie mult mai tare decat schiatul si am nevoie de macar o zi de pauza intre 2 iesiri pe partie. Eh, la Luchon sunt o gramada de restaurante/saloane de ceai dragute, un cinema, magazine frumoase si, mai presus de toate, niste bai termale care pareau foarte interesante in pliante, dar care erau in renovare pana pe 26 ianuarie.
Gata, acum cred ca sunteti "à jour" in ceea ce priveste viata mea, o sa scriu si niste impresii despre cum am regasit Romania atunci cand o sa am ceva timp.
Va salut din abdomen:
Ultimele stiri ar fi ca la Toulouse este deosebit de frig. Nu a mai fost atata zapada din 1992, iar temperatura e aproape de zero, dar de ala absolut. Azi am facut traseele casa-metrou si metrou-lab in felul in care faceam acum 10-15 ani traseul casa-scoala 18, dandu-ma pe gheata, pe derdelus. Asta spre disperarea pensionarilor pe langa care treceam si care se uitau la mine ca la o ciudatenie pentru ca ei abia se tineau pe picioare.
Articolul meu pentru ICC 2010 a fost acceptat pe 29 decembrie, asa ca la sfarsitul lui mai o sa scriu pe blog din Africa de Sud si o sa va explic cum se "canta" la vuvuzela.
Dana si Omar au facut o scurta vizita la Toulouse dupa un drum lung, asa ca vineri si sambata am fost la munte. Vineri am schiat la Peyragudes si am inteles din nou ca am un talent foarte limitat pentru acest sport. Dupa ce mi-am aratat skillurile pe partia verde unde eram un expert printre pustii de 5-6 ani, Omar a reusit sa ne amageasca pe mine si pe Oana sa incercam o partie albastra. Am urcat pentru prima oara in viata mea cu teleschiul si era cat pe ce sa raman acolo sus, inghetat complet. Cand eram mic imi amintesc ca batea crivatul pe la tara si credeam ca aia este limita frigului, dar acum am inteles ca nu e asa. Si mai trist a fost ca singurul mod prin care am putut sa cobor de acolo a fost prin rostogolire, pentru ca altfel nu pot numi o alternanta dubioasa de 10 secunde pe schiuri si 30 de secunde pe burta/spate/cap/gat prin zapada. Mai eram si ultimii pe pista si venise nenea ala dupa noi sa vada daca suntem ok, asa ca am avut si spectatori avizati...
Vineri seara si sambata am stat la Bagnères de Luchon, un orasel unde cu siguranta o sa mai revin. Nu am fost pe partie, dar Omar a parut destul de multumit. Ceea ce mi-a placut insa e ca ai o gramada de alte lucruri pe care le poti face in afara de schi. Pentru ca eu daca o sa ma duc vreodata o saptamana la schi o sa am nevoie sa pot face si altceva. Asta fiindca rostogolitul cu schiurile prin zapada ma seaca de energie mult mai tare decat schiatul si am nevoie de macar o zi de pauza intre 2 iesiri pe partie. Eh, la Luchon sunt o gramada de restaurante/saloane de ceai dragute, un cinema, magazine frumoase si, mai presus de toate, niste bai termale care pareau foarte interesante in pliante, dar care erau in renovare pana pe 26 ianuarie.
Gata, acum cred ca sunteti "à jour" in ceea ce priveste viata mea, o sa scriu si niste impresii despre cum am regasit Romania atunci cand o sa am ceva timp.
Va salut din abdomen:
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
