Problema e de bitisori

Poate unii dintre voi stiu deja, magica lege Hadopi 2 a trecut de Consiliul Constitutional. Legea prevede ca utilizatorii de internet suspectati de download ilegal vor fi avertizati mai intai printr-un mail, apoi printr-o scrisoare recomandata si ,intr-un final, vor fi amendati si li se va taia conexiunea la net. Nu vreau sa scriu aici despre imbecilitatea profunda a legii, care obliga utilizatorii sa isi securizeze conexiunea la net si ii face responsabili in caz ca au virusi pe calculator. Astea sunt pana la urma niste detalii si problema este una de fond.

Despre problema copyrightului in general, va invit sa cititi aici, eu am o problema legata strict de muzica si filme.

Internetul este o chestie simpla. Este format din 2 protocoale mari si late, care permit calculatoarelor sa comunice. Aceste 2 protocoale sunt libere, gratuite, pot fi folosite de oricine. Este impotriva bunului simt sa folosesti ceva gratis ca sa faci bani. Bine, in zilele noastre Pepsi imbuteliaza apa de la chiuveta si ii zice Aquafina, asa ca nu trebuie sa ne mai surprinda nimic. Dar Pepsi nu imi interzice sa beau apa de la chiuveta, doar incearca sa ma pacaleasca. Eh, industria muzicala ma obliga sa le dau bani pe un produs care pe ei nu ii costa nimic. Pentru ca nu te costa nimic sa faci un mp3 si sa il pui pe net, e gratis totul. De acord, te costa studioul de inregistrari. Si da, este o creatie, artistii trebuie sa fie platiti pentru creatiile lor. Dar in momentul in care hotarasti sa difuzezi piesa pe net, un spatiu gratuit prin definitie, iti asumi niste riscuri. Aia care au creat TCP si IP au facut si ei o munca de creatie. De care tu beneficiezi gratuit. Vrei sa fii platit pentru ce creezi? Nu folosi netul. Scoate doar un CD sau un vinil sau un DVD si atunci da, ai dreptul sa ii dai in judecata pe aia care iti vand produsele pe net.

Si asa ajungem la ideea de vanzare si, implicit, profit. In momentul in care dau bani pe ceva, e dreptul meu sa fac ce vreau cu acel ceva. Daca vreau sa il re-vand, cu profit, o pot face. Declar veniturile si platesc impozit. Daca vreau sa donez ceva, o pot face. E al meu. Si fabricarea unui tricou implica munca de creatie. In mod cert mai multa decat producerea unei melodii house. Si totusi, am dreptul de a imprumuta tricoul meu oricui. Mai mult, daca ar exista o masinarie care ar copia tricouri as avea dreptul sa fac copii dupa acel tricou si sa le impart gratis in Place du Capitole. Dar daca vreau sa fac acelasi lucru cu o melodie house sau cu un film prost... este ilegal. Problema cu cd-urile si dvd-urile este ca pot fi copiate pe orice calculator, pentru ca se doreste, nu-i asa, facilitarea accesului la cultura. Industria de textile in schimb nu doreste facilitarea accesului tuturor la hainele de blana si de aceea o haina de blana nu poate fi reprezentata in 0 si 1 si prin urmare este mult mai greu de copiat cu ajutorul unui simplu calculator.

Pentru azi: un cantec care merita downloadat.