Tenebre cinematografice

Avertisment: Postul acesta reflecta pareri subiective.

Scopul week-endului post-Iuniana a fost sa vad un film bun. Rezultatul insa a fost ca am vazut doua filme proaste. Oana mi-a zis de o saptamana ca vrea sa mearga la The Imaginarium of Doctor Parnassus, anuntat ca un super film, iar eu ii promisesem ca mergem (asta pentru ca la film am voie sa beau Cola). Sambata am stat toata ziua la Auchan (dupa ce ne-am plimbat juma' de ora prin parcare ca sa gasim un loc liber), asa ca am hotarat sa mergem la cinema la 10 si un pic. Filmul asta nu era decat la UGC si, dupa 10 minute de stat la coada, am aflat ca nu mai sunt locuri, ceea ce cam banuiam si noi vazand cati oameni asteptau.

Asa ca am zis sa mergem la alt film daca tot eram acolo. Si am ales Le Concert, pentru ca e facut de un roman si pentru ca toata lumea ne zisese ca e foarte bun. Povestea parea si ea promitatoare: o falsa orchestra ruseasca vine sa sustina un concert adevarat la Paris. Ce m-a socat in primul rand a fost rapiditatea cu care s-a ajuns la intriga. Dupa 3 scene, adica maxim 90 de secunde, omul de servici de la Balsoi deja interceptase un fax si se hotarase sa stranga o orchestra and all that. Eu sunt obisnuit cu o expozitiune mai lunga, sa nu imi stea in gat floricelele, asa ca nu mi-a placut asta. Dar daca doar asta ar fi fost problema, nu ati fi citit azi despre filmul asta. Nu, asta nu ar fi fost nimic daca filmul ar fi fost cat de cat bun. Dar de fapt a fost o acumulare a defectelor cinematografiei romane si a celei frantuzesti intr-un singur film. M-am plictisit de sabloane (mai rau ca la ora de geografie cand desenam harti). De la rusi betivani la tigani hoti, de la couscous la comunism, totul a fost un copy/paste. Am ras o singura data intr-un film care se voia comic (si atunci, imaginati-va, pentru invechita replica "je vous baise" adresata de un strain unui francez) si nu am fost miscat cu nimic de povestea copilului evreu salvat din ghearele comunismului (stiu, sunt un insensibil). In concluzie, un film foarte prost, care m-a motivat sa ma duc a doua zi de dimineata si sa cumpar bilete pentru duminica seara la Imaginarium, in ideea ca nu inteleg eu cinematograful european, dar in mod sigur o sa ma satisfaca superficialul hollywoodian.

Dar, desi initial parea imposibil, The Imaginarium of Doctor Parnassus a fost inca si mai prost decat Le Concert. La ala macar am inteles despre ce era vorba, dar aici m-am pierdut. Adica am inteles actiunea, am inteles ce spuneau si faceau actorii, dar nu am inteles de ce. Daca se voia un fantasy fara pretentii, atunci a fost clar slab si prea complicat. Nu sunt fan Harry Potter, dar ala e fantasy. Lord of the Rings a fost fantasy. Stardust a fost un fantasy excelent. Unde ai maxim 2 planuri de actiune si te poti concentra pe costume, pe efecte speciale etc. Dar in Imaginarium costumele au fost doar ok, efectele speciale nu m-au impresionat. In schimb actiunea parea ca ascunde ceva mai adanc, o frantura de Simone de Beauvoir si al ei Tous les hommes sont mortels. Dar totul a durat 15 minute, pana cand intriga a inceput sa se tot invarta in jurul cozii si toate mesajele filozofice pe care le captasem eu au inceput sa se amestece si sa lase un mare gol. Prin urmare, un film fara nici un mesaj, un fantasy mediocru si un Heath Ledger mult mai slab decat in The Dark Knight.

Daca stiti vreun film bun care sa mai spele din amintirea celor doua penibilitati, va rog sa imi comunicati si mie. Eu va las cu asta.