New York run by Swiss

Aceasta este probabil cea mai buna descriere a lui Toronno ("only tourists call it Toronto", dupa cum zice Alex, soferul autocarului cu care am mers la Niagara). Am auzit-o de la un profesor canadian, sosit aici din Polonia acum 25 de ani. Am zis "probabil" pentru ca nu am vazut inca originalul, dar sunt deja convins ca este o descriere adevarata.

Asa cum se intampla de obicei, am asteptat fara prea mult entuziasm saptamana asta canadiana. Venea dupa un road trip obositor pana in Romania, intr-un moment in care prioritatea ar fi trebuit sa fie sa termin de redactat teza. Plus ca faza de cautare a hotelului parea sa indice un fel de Vegas fara cazinouri, iar ghidul cumparat ma invita sa vizitez un turn si un "castel medieval" construit in anii '60...

Asteptarile au fost zdruncinate inca de pe drumul de la aeroport, facut intr-un "airport shuttle" cu prize electrice la fiecare scaun si WiFi gratuit. Si au disparut total dupa primele zile, astfel incat acum, in ajunul plecarii, pot sa spun ca Toronno este un oras in care m-as muta si maine daca mi s-ar ivi ocazia. Asta ca sa intelegeti ca, daca la nivel turistic nu se compara cu de-alde Londra, Roma sau Paris (dar nici nu e de lasat, experienta Niagara, spre exemplu, e ceva special), orasul asta este clar un loc in care sa vrei sa traiesti.

Ca sa va faceti o idee, iata cateva informatii obtinute de la soferul palavragiu. 5.8M de locuitori in zona metropolitana, vreo 2 si ceva in oras. Una din doua persoane nu este nascuta in Canada. Peste 140 de limbi vorbite in oras, Toronno e impartit in cartiere gen Little Italy, Chinatown sau Korea City. Orasul in sine e un mix de case victoriene clasice si zgarie nori, iar zgarie norii sunt si ei impartiti in 2 categorii: cladiri de birouri si cladiri rezidentiale (am si cifre precise din domeniul imobiliarului obtinute de la acelasi sofer care joaca si hochei intr-o echipa de amatori, dar va scutesc de aceste detalii). Temperaturile medii sunt in jur de 27 de grade vara si -3 iarna, cand insa se poate ajunge si la -20.

Tot Alex spune ca aici criminalitatea e aproape inexistenta, ceea ce imi cam dadusem si eu seama plimbandu-ma pe strazi la diferite ore (si am mers pana si pe sub niste poduri suspecte, unde ma asteptam sa dau peste tot felul de homelesi). In ciuda faptului ca orasul e impartit pe criterii etnice, nu exista zone rau famate, lumea merge mult pe jos, strazile sunt tot timpul luminate. O chestie care m-a socat e ca nu am vazut pe nimeni cu copii mici, dar mi s-a explicat ca aici lumea se muta "uptown" cand se casatoresc sau cand se nasc copiii.

Cateva chestii mi s-au parut super-tari. Toronto Islands, la care se ajunge in 10 minute cu vaporasul, un fel de parc, cea mai linistita zona de recreere pe care am vazut-o. Pe insule sunt si cateva sute case, care arata intr-un mare fel. PATH, o retea de culoare subterane, de fapt un oras subteran. 27 de km de tunel pietonal pe sub oras, facand legatura intre toate cladirile importante, impanat cu magazine si restaurante, astfel incat oamenii sa nu fie nevoiti sa scoata nasul in frig iarna (dar foarte populat si pe vreme buna, dupa cum am simtit azi pe pielea mea). "Urban eateries", zone de restaurante la subsolul vreunei cladiri sau in PATH, unde mesele sunt in centru si sunt comune tuturor celor 10-20 de restaurante, astfel incat, dintr-un grup de prieteni, unul poate manca de la KFC, al doilea de la Subway, al treilea de la greci sau de la mexicani si tot asa. Orange Julius, o franciza geniala de sucuri naturale, smoothies si cocktailuri fara alcool. Iar maine mai am timp de noi descoperiri...

PS: Nu puteam sa inchei fara o critica: si aici acelasi sistem idiot, in care preturile sunt afisate fara taxe si te trezesti la casa ca de fapt ai de platit cu totul altceva. Concluzia ii apartine aceluiasi Alex: "This is Canada, the price you see is never the price you pay".